| 1.
|
CONJUR'ATIE, conjuraţii, s.f. Conspiraţie, complot. [Var.: conjuraţi'une s.f.] - Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.
Sursă
: DEX'98
(67009)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
CONJUR'ATIE s. v. complot. Sursă
: Sinonime
( 178726)
- siveco |
| |
| 3.
|
conjur'aţie s. f. (sil. -ţi-e), art. conjur'aţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. conjur'aţiei; pl. conjur'aţii, art. conjur'aţiile (sil. -ţi-i-)
Sursă
: DOR
(234743)
- siveco |
| |
| 4.
|
CONJUR'ATI//E ~i f. rar Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane unelteste împotriva statului sau a unei persoane; complot; conspiraţie. [Art. conjuraţia; G.-D. conjuraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, ~onis
Sursă
: NODEX
(329183)
- siveco |
| |
|
|